La fel ca majoritatea colegilor săi, Petre nu a reușit să treacă de testul timpului. Un vârf puternic și plin de energie, care s-a remarcat în Danemarca, la Esbjerg, Petre a avut o desfășurare rapidă. De la întoarcerea în România în 2020, a avut o cădere rapidă. Ionuț Radu, George Pușcaș, Andrei Ivan sau Andrei Ciobanu, de asemenea înecați în lumea fotbalului de performanță, par totuși să aibă o distanță considerabilă față de Petre, care de aproximativ doi ani se plimbă fără scop între Grecia, Sibiu, Tunari și Chiajna.
Adrian Petre s-a remarcat în ultimele 48 de ore mai mult decât în ultimii patru ani. În vara anului 1998, după ce România a fost eliminată de Croația la Cupa Mondială, Gică Hagi s-a retras din echipa națională. Aproape un an mai târziu, în mai 1999, Adrian Păunescu a reușit o remontadă istorică și l-a readus pe Rege la echipa națională, într-o emisiune TV.
Istoria este emoționantă, dar nu atât de impresionantă ca povestea retragerii lui Adi Petre. Acesta a anunțat marți că se retrage din fotbal la doar 26 de ani. Decizia sa a fost considerată drastică, dar curajoasă pentru fostul internațional de tineret.
Știrea retragerii timpurii a lui Petre a fost răspândită până în Danemarca. Jurnaliștii locali și-au amintit de zilele bune în care Petre strălucea în Superligaen. Au considerat decizia sa drept “sălbatică” și au continuat să urmărească știrile despre echipele daneze.
În cele din urmă, Petre a revenit asupra deciziei de retragere și s-a întors la antrenamentele echipei Concordia Chiajna, sub influența acestora.
Această întorsătură de situație a ridicat câteva întrebări. Cum va gestiona Adrian Petre această revenire spectaculoasă în fotbal? Va rezista tentației de a se retrage din nou? Unde va anunța următoarea sa retragere, pe rețelele sociale sau într-un podcast?
Generația sensibilă “snowflakes”, după cum li se spune pe internet, pare să rătăcească atunci când vine vorba de retrageri.
Source link
